Legenda spune ca traia odata
Pe un varf de munte langa norii grei

Si negasind ale iubirii leacuri
El astepta tacut cu gandul dus
Departe, spre iubirea lui de veacuri
Departe spre Papusa din Apus

El varfuri tainece a-naltat spre cer
Punandu-le ca sa scurteze zarea
Ca niste muschi pe piept de cavaler
Ce-si cauta spre infinit cararea

I-si construise o Orga si-u Cerdac
Si-si canta iubirea printre stei
Pe aripi de vant miros de liliac
Si garofite-i trimitea iubitei

I-si luase-un popa ca sa-i cunune
Si-o padina-i daduse drept simbrie
S-ascunda taina lor fata de lume
Si-apoi sa ii uneasca pe vecie

Si s-a legat in jur cu brauri late
Sa usureze calea la nuntasi
La poale si-a plantat paduri bogte
Si multi ciobani doinind din fluieras

Iar pentru nunta a daltuit o salba
Sa o ofere in dar iubitei lui
Imens palat facut din piatra alba
I-a dat si-un nume, Piatra Craiului

Un crai ce s-a indragostit de-o fata
Si care se topea de dorul ei


Si lancea intr-o padina a-nfipt
Sa-si apere averea si prinosul
Sa-l izgoneasca pe nepoftit
Ce a venit sa sfarame frumosul

Sa facem deci ca niciodata acest palat
Sa nu ajunga prada nimanui
Sa nu se naruiasca niciodata
Sa fie vesnic Piatra Craiului